Ce inseamna dansul?

Dansul - un mod de viata

        Daca cineva m-ar intreba ce inseamna dansul pentru mine as avea o reactie cel putin stranie. Probabil as zambi si as spune cu inocenta NU STIU, poate un mod de viata?! sau viata mea?!

          Un raspuns inadmisibil pentru cineva care practica dansuri ca un hobby de aproximativ 12 ani. Si totusi acceptat. E greu sa rup din mine imaginea dansului, seminificatia lui pentru mine atunci cand el insusi constituie viata mea, precum si primul pas in sala de cursuri. Sentimentele mele sunt ineexplicabile si ireversibile chiar din clipa de inceput pana in ziua de astazi. Deoarece stau si ma gandesc cum ar fi sa rup dansul din viata mea si constat cu stupoare ca mi se arata un gol in MySelf. E greu dupa atata timp investit, atatea cazaturi si vanatai, oameni pe care nici nu-ti inchipuiai sa-i intalnesti, sa-ti devina prieteni sau camarazi. Toate amintirile placute si neplacute din copilarie se leaga intr-un fel sau altul de dans, astfel mi-e imposibil sa le dezleg. Viata mea a fost pana acum un pic altfel de cat a prietenilor mei fiind  convinsa ca asa va fi si de acum inainte.         Chiar daca am fost un copil normal, cu multa energie, la fel ca toti ceilalti prieteni de joaca, au existat diferente intre noi. Unele dintre ele ma bucurau, altele mai putin … Eram apreciata de parinti si profesori la scoala, totusi nu eram multumita cu mine, imi doream sa ies in evidenta, iar cand nu puteam o parte din mine sufere ... erau momente cand suspinam dupa jocurile banale (si totusi atat de importante pentru copilarie) si pentru intalnirile cu prietenii. Chiar si acum sunt momente cand mi se intristeaza chipul cand imi vad acei "prieteni" care radeau de mine, doar pentru faptul ca nu stateam cu ei sau ca incercam de pe atunci sa-mi vad clar viitorul, uite ca "ei" in timp au ajuns sa ma invidieze ... Pentru ca in acel viitor constuit de mine exista speranta si puterea de a persevera in carari alese de mine. Totusi am continuat … in fiecare zi, fara pic de ezitate. Deja e o boala sau mai bine zis un drog…Asa, un drog… La inceput iti place senzatia produsa, te simti fericit si lipsit de griji atunci cand dansezi. De aceea vi la antrenament si a doua zi, ca sa regaseti senzatia de fericire si bucurie provocata de "niste miscari" (considerate de unii). Cat esti pe ringul de dans nu te gandesti la alceva decat la magia dansului, acolo esti doar tu rupt de realitate. Asta la inceput dureaza doar 1-2 h ca mai apoi in restul de 21 de h sa revi la propriile tale activitati. Si totusi dorinta de a trai senzatiile magice ale dansului se intensifica … si asa vii tot mai des in sala de dans, faci cat mai multe antrenamente, usor usor dansul ocupa 4-5 h pe zi in mintea ta si restul pentru alte ganduri deja aproape straine. Cred ca asta se numeste DEPENDENTA! Si de aceea indraznesc sa spun ca dansul se aseamana izbitor cu dragostea si drogul. Toate trei in mod evident provoaca dependenta si suferinta uneori. Caci si in dans sunt momente cand suferi, de fapt ar fi inutil altfel …