Această marfa nouă de import,"Dansurile Moderne", trecu fără greutate frontierele continentului nostru, sălăşluindu-se dea binele şi la noi în ţară. Bărbaţi de şcoală, părinţi îngrijoraţi îşi ridică glasul contra dansurilor de origină sălbatică, dar toate sunt înzadar, căci ele continuă sa bântue. Epidemia dansului modern îi apucă şi pe unii oameni bătrâni din oraşele mari, care, spre mirarea lumii, se înscriu în scoali de dans şi dansează de să prăpădesc.Femei din elita societăţii nu se mulţumesc, că dansează pe parchetul luciu al saloanelor somptuoase de dans, ci trebue să se scoboară în duhoarea tavernelor, unde îşi frământă corpul de ţi mai mare groaza.
Dansul este complexul unor mişcări corporale, care se execută cu gust şi graţie la sunetul muzicii. Dacă aceste mişcări corporale se execută la perfecţie, ele devin aceea ce numim artă.
Dansurile, sau cum le numim noi „jocurile" sunt un fel de comoară a popoarelor. Fiecare popor are „jocurile" sale specifice, care îl caracterizează, de care este legat sufleteşte. In pătura sănătoasă a ţărănimii, în sânul oraselor fie ele mici sau metropole, în cercurile înalte ale aristocraţiei, pretutindeni dansul, este considerat ca un preludiu, ca un fel, de pregătire a tinerilor fiinţe pentru calea deschisă a vieţii.
0 comments:
Post a Comment